f Psihiatrie

Psihiatrie

psykologsamtale_400.Psihiatria este specialitatea medicala care se ocupa cu identificarea cauzelor, diagnosticul, preventia si tratamentul afectiunilor psihice. 

Psihiatria poate fi definita ca o „disciplina de sinteza” prin care urmarirea si mentinerea sanatatii mintale - scopul sau principal - se obtin luand în considerare diversi factori: psihologici, socio-culturali, politici, juridici, medico-farmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialitati medicale. Tulburarile psihice si bolile mintale influenteaza aproape toate aspectele vietii unui pacient, functiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realitatii, relatiile interumane, sexualitatea, munca si timpul liber. Asemenea tulburari sunt cauzate de interactiunea unor factori complexi, biologici, sociali si spirituali, care nu pot fi totdeauna pusi în evidenta cu siguranta. Sarcina psihiatriei este sa clarifice rolul acestor diversi factori si influenta lor asupra manifestarilor din cursul bolilor mintale. Notiunea de „boala mintala” trebuie sa intre în orbita biologiei si medicinei. Psihiatrul francez Henry Ey (1900-1977) definea psihiatria drept „ramura a medicinei care are ca obiect patologia vietii de relatie la nivelul asigurarii autonomiei si adaptarii omului în conditiile propriei existente.”

Interviul psihiatric este tehnica diagnostica de baza in psihiatrie. In cadrul interviului psihiatric, medicul descopera aspecte particulare din viata pacientului, folosind criteriile diagnostice DSM-IV TR (Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, editie revizuita) precum si ICD 10 (clasificare internationala a maladiilor). Examinarea statusului cognitiv, testarea neuropsihologica, analize de laborator uzuale si imagistica ajuta la evidentierea cauzelor de boala psihica.

Afectiunile psihice pot fi grupate in : tulburari de afectivitate (depresie majora, boala bipolara), tulburari cognitive (dementa multi-infarct, dementa Alzheimer, delir), tulburari anxioase (atacuri de panica, boala obsesiv-compulsiva), tulburari de personalitate, tulburari psihotice (schizofrenia), dependenta de substante (droguri, alcool, tutun).

Psihiatrie pediatrica este o ramura a psihiatriei care se adreseaza copilului, incepand cu varsta de sugar, pana la cea de adolescent si adult tanar (18 ani).

Interviul psihiatric in cazul copilului este mai dificil de realizat, in special in cazul copilului foarte mic, datorita absentei unui limbaj expresiv si incapacitatii copilului mic cu limbaj de a-si exprima sentimentele, nevoile si suferintele. De aceea, interviul psihiatric se bazeaza pe observarea directa a comportamentelor copilului (jocul, comunicarea cu membrii familiei, conduita fata de acestia, exprimarea prin desen), dar si prin analiza datelor culese de la parinti sau persoanele din anturajul apropiat(rude, educatori, profesori). Simptomele unor afectiuni psihice la copii au adesea un aspect mai putin bine definit sau mult diferit decat in cazul adultilor, ceea ce face ca diagnosticul sa fie mai greu de stabilit, iar evolutia sa fie imprevizibila.

Incidenta si prevalenta tot mai mare a unor boli cu debut in copilarie sau specifice acestei perioade de viata, precum sindromul ADHD, tulburarile de spectru autist, tulburarile de conduita, de invatare sau alimentare, impun necesitatea unor controale periodice medicale si tratamentul cat mai precoce instituit, de statusul mental si psihic al copilului depinzand toata evolutia lui ca adult integru, responsabil, normal integrat intr-o lume plina de solicitari, exigente, stres, si in care marginalizarea de catre societate este inca mult prea mare.

Intrucat psihiatria foloseste datele rezultate din cercetarile efectuate in domeniul neurostiintei, psihologiei, biologiei, biochimiei si farmacologiei, ea poate fi considerata ca disciplina de trecere intre neurologie si psihologie. Separarea psihiatriei de alte discipline medicale este in mare masura arbitrar. Psihoterapeutii trateaza in special pacienti cu nevroze si stari anxioase, in departamentele de medicina psihosomatica sunt tratati bolnavi la care traumatisme psihice joaca un rol determinant in aparitia unor tulburari somatice, de ex. tulburari in alimentatie (bulimie, anorexie nervoasa). Psihosidroamele organice si dementele apartin in acelasi timp neurologiei cat si psihiatriei, din motive practice bolnavii sunt internati in servicii de psihiatrie cand tulburarile psihice sunt pe primul plan sau apar brusc.

Subspecialitati psihiatrice:

  • Psihiatria generala: Psihiatria clinica care se ocupa cu tulburarile si bolile psihice la persoane de varsta adulta.
  • Psihiatria de urgenta intervine in cazuri acute: impuls la sinucidere, decompensare acuta a unei psihoze preexistente etc.
  • Gerontopsihiatria are ca obiect tulburarile psihice la persoane in varsta inaintata (in mod arbitrar dupa 60 de ani), care fie ca au fost deja bolnavi psihic la o varsta mai tanara si trebuie ingrijiti, respectiv tratati in continuare, fie ca manifestarile mintale morbide sunt conditionate de procesul de imbatranire.
  • Psihiatria copilariei si adolescentei, avand ca domeniu categoria de varsta pana la 21 de ani, a devenit o specialitate de sine statatoare.
  • Psihiatria judiciara se ocupa cu expertiza responsabilitatii civile si penale a delincventilor si cu tratarea lor, in caz de existenta a unei boli psihice.
  • Psihiatria interculturala are ca domeniu investigarea contextului cultural si etnic in aparitia unor tulburari mintale.
  • Psihiatria dependentilor de droguri (stupefiante, alcool, nicotina et.), jocuri de noroc etc.
  • Psihiatria sociala cerceteaza influenta conditiilor sociale in aparitia sau persistenta tulburarilor psihice