f Nefrologie

Nefrologie

nefrologieNefrologie este o ramura a medicinei interne si se ocupa cu studiul functiei rinichilor si a bolilor de rinichi. Denumirea de nefrologie isi are originea in limba greaca : νεφρος (nephros) - rinichi si λογος (logos) - stiinta.

Nefrologia trateaza patologia renala non-chirurgicala, pre si post-chirurgicala, precum si afectarea renala din boli sistemice : diabet zaharat, hipertensiune arteriala (HTA), vasculite, colagenoze.

Majoritatea bolilor ce afecteaza rinichii nu sunt limitate doar la organ ci mai degraba sunt afectiuni sistemice. Rolul nefrologiei este diagnosticarea bolilor rinichilor si tratamentul acestora (medical, dializa) precum si urmarirea pacientilor transplantati renal. Mai mult decat atat, majoritatea nefrologilor se considera specializati in tratarea tulburarilor electrolitice si a hipertensiunii.

Consultul de specialitate, completat de ecografie renala, examenul sumar de urina si investigatii sanguine specifice in unele cazuri (produsi de retentie azotata, probe de inflamatie, etc.) diagnosticheaza si stabileste tratamentul specific pentru afectiuni foarte frecvente in practica medicala : infectii urinare, litiaza renala, guta, insuficienta renala, boli chistice ale rinichiului, glomerulonefrite, tumori renale.

Alte teste paraclinice folosite de nefrologi sunt:

- Biopsia renala, prin care se obtine un fragment de tesut renal ce poate fi examinat microscopic. Este foarte utila in toate acele cazuri in care se doreste stadializarea bolii pentru stabilirea prognosticului si a metodei corecte de tratament, precum si atunci cand alte metode diagnostice neinvazive nu reusesc sa puna diagnosticul.

- Ecografia (ultrasonografia) renala (ER) si ecografia vasculara renala (EVR): metoda de baza neinvaziva de examinare a rinichilor si vaselor renale, cu nenumarate indicatii.

- Urografia intravenoasa (UIV): furnizeaza informatii anatomo-functionale despre intreg aparatul renal. Foloseste subtanta de contrast.

- Computer-tomografia renala (CT), folosita atunci cand se suspecteaza procese patologice renale si ca examen complementar ecografiei si urografiei, fiind in special utila in cazul bolnavilor obezi sau meteorizati. De obicei foloseste substanta de contrast.

- Rezonanta magnetica nucleara (RMN): metoda neinvaziva, scumpa, mai sensibila ca CT-ul in detectarea proceselor patologice renale. Poate necesita sau nu administrarea unei substante de contrast.

- Scintigrafia renala: utilizata in special atunci cand se suspecteaza o diferenta functionala intre cei doi rinichi si atunci cand UIV-ul, CT-ul si RMN-ul sunt contraindicate pentru folosirea substantei de contrast (alergie la iod, hiperfunctie tiroidiana, disfunctie renala grava). Nu mai este folosita pentru indicatia veche - stenoza de artera renala.

- Angiografia renala selectiva (ARS): metoda invaziva de investigare a vaselor renale ce foloseste substanta de contrast. Reprezinta actualmente (2008) standardul de aur in diagnosticarea stenozei de artera renala.

- Venografia renala selectiva: metoda imagistica de investigare a trombozei de vena renala, folosita rar.

Specialistul nefrolog precizeaza utilitatea si momentul initierii dializei, tipul de dializa indicat fiecarui caz in parte, monitorizeaza evolutia si trateaza complicatiile pacientilor aflati in tratament prin dializa cronica.

Pacientii sunt trimisi la nefrolog pentru un consult de specialitate din diferite motive, ca de exemplu:

- Insuficienta renala acuta (IRA) - pierderea rapida a functiei renale.

- Insuficienta renala cronica (IRC) - alt medic a detectat cresteri ale produsilor azotati (creatinina, uree, acid uric, BUN - blood ureea nitrogen, utilizat in USA) in cadrul unor detectari de rutina sau investigarea unei alte afectiuni, semn al declinului functiei renale. Actualmente se foloseste termenul de boala cronica de rinchi (BRC).

- Hematurie - evidentierea sangelui in urina.

- Proteinurie - evidentierea proteinelor in urina (albumina fiind una din cele mai importante).

- Litiaza renala - formare de calculi renali ce se pot localiza in rinichi, uretere, vezica, uretra. Pot fi detectati in cadrul unui consult nefrologic dar acesti pacienti sunt indrumati de urgenta la urolog, tratamentul litiazei (ESWL, nefrolitotomie percutana, chirurgie deschisa) fiind apanajul acestei specialitati.

- Neoplasm renal (cancer), de obicei carcinom, acesta fiind indrumat catre urolog, tratamentul fiind decis de echipa: urolog, oncolog, radiolog, anatomopatolog.

- Infectii urinare, recurente sau cronice, inalte (pielonefrite) sau joase (cistite, uretrite).

Pacient hipertensiv, al carui tratament antihipertensiv nu da rezultate si la care se suspecteaza o cauza secundara, posibil renala.
Tulburari hidroelectrolitice si acidobazice.

Tratamentul medicamentos al nefropatiilor este complex, atunci cand se poate etiologic cu scop curativ, alteori cu scop paleativ, simptomatic, el incluzand numeroase medicamente: antibiotice, antihipertensive, steroizi, imunosupresoare, anticorpi monoclonali, hormoni, vitamine, electroliti, etc.

Atunci cand boala cronica de rinchi ajunge la stadiul uremic sau cand apar diferite urgente amenintatoare de viata (hiperkaliemie, acidoza, tamponada cardiaca, etc) se impune instalarea dializei (de tip hemodializa sau dializa peritoneala). In functie de necesitati exista si alte tehnici de epurare extracorporeala: hemofiltrarea, plasmafereza, dializa hepatica.

Ca ultim tratament, dar deseori singurul curativ, este transplantul renal.

Atat pacientii dializati cat si cei transplantati renal intra sub stricta observatie si ingrijire a medicului nefrolog.