Legea Spitalelor si a Clinicilor

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL

LEGEA SPITALELOR

Parlamentul României adoptă prezenta lege

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale:

legea_spitalelor_400Art.1. – (1) Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, proprietate publică sau privată, care asigură servicii medicale.

(2) Serviciile medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare şi paleative, de îngrijire în caz de graviditate şi maternitate, precum şi a nou-născutului.

(3) Spitalul participă la asigurarea stării de sănătate a populaţiei, potrivit competenţelor stabilite de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Art. 2. – (1) Spitalul trebuie să îndeplinească condiţiile de autorizare sanitară de funcţionare şi, după caz, de acreditare prevăzute de lege. Spitalele sunt obligate să deţină sau să obţină autorizaţia sanitară de funcţionare.

(2) Spitalelor care nu obţin autorizaţia sanitară de funcţionare, în termenul prevăzut prin norme elaborate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, li se suspendă activitatea parţial sau total.

(3) Taxa de acreditare se suportă de spital. Nivelul taxei se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea Comisiei Naţionale de Acreditare.

2

Art. 3. – (1) În spitale se pot desfăşura şi activităţi de învăţământ  medico-farmaceutic,  postliceal,  universitar  şi postuniversitar, precum şi de cercetare ştiinţifică medicală.

(2) Criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de cercetare ştiinţifică medicală se propun de către Academia de Ştiinţe Medicale şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu avizul

Ministerului Educaţiei şi Cercetării, iar criteriile pentru desfăşurarea activităţilor de învăţământ se elaborează şi se aprobă de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu avizul Ministerului Educaţiei şi Cercetării.

(3) Colaborarea între spitale şi instituţiile de învăţământ superior medical, respectiv unităţile de învăţământ medical, se face pe bază de contract încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al ministrului educaţiei şi cercetării.

(4) Cercetarea ştiinţifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital şi finanţatorul cercetării, avizat de Academia de Ştiinţe Medicale.

(5) Activităţile de învăţământ şi cercetare vor fi astfel organizate încât să consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacienţilor, a eticii şi deontologiei medicale.

(6) Spitalele au obligaţia să desfăşoare activităţi de educaţie medicală continuă pentru personalul propriu, suportate din veniturile proprii ale acestora.

Art.4. – (1) Spitalul asigură condiţii de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei.

(2) Spitalul răspunde, potrivit legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condiţiilor de cazare, igienă, alimentaţie şi de prevenire a infecţiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, ce determină prejudicii cauzate pacienţilor, stabilite de către organele competente. Pentru prejudicii cauzate pacienţilor din culpă medicală, răspunderea este individuală.

Art. 5. – (1) Orice spital are obligaţia de a acorda primul ajutor şi asistenţă medicală de urgenţă oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătăţii persoanei este critică. După stabilizarea funcţiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o altă unitate medico-sanitară de profil.

(2) Spitalul va fi în permanenţă pregătit pentru asigurarea asistenţei medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale şi alte situaţii de criză şi este obligat să participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor.

(3) Cheltuielile efectuate de unităţile spitaliceşti, în cazurile menţionate la alin.(2), se rambursează de către stat, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat, pentru păstrarea echilibrului economic financiar intern.

CAPITOLUL II

Organizarea şi funcţionarea spitalelor

Art. 6. – (1) În funcţie de teritoriu, spitalele se clasifică în:

a) spitale judeţene;

b) spitale municipale şi orăşeneşti;

c) spitale comunale.

(2) În funcţie de specificul patologiei, spitalele se clasifică în:

a) spitale generale;

b) spitale de urgenţă;

c) spitale de specialitate;

d) spitale pentru bolnavi cu afecţiuni cronice.

(3) În funcţie de regimul juridic al proprietăţii, spitalele se clasifică în:

a) spitale publice, care sunt spitale proprietate publică sau

privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, organizate ca instituţii publice;

b) spitale private, care sunt spitale proprietate privată a persoanelor juridice de drept privat;

c) spitale mixte.

(4) În funcţie de modul de finanţare, spitalele se clasifică în:

a) spitale cu finanţare din fonduri publice;

b) spitale cu finanţare din fonduri private;

c) spitale cu finanţare mixtă.

(5) Din punct de vedere al învăţământului şi al cercetării ştiinţifice medicale, spitalele se clasifică în:

a) spitale clinice;

b) spitale universitare.

Art.7.- Alte unităţi sanitare cu paturi sunt: institutele medicale, centrele medicale, sanatoriile, preventoriile, centrele de diagnostic şi tratament cu paturi, centrele de sănătate.

Art.8.- În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni se definesc

după cum urmează:

a) spitalul general este spitalul care are organizate în structură minimum 3 din cele 4 specialităţi de bază, respectiv medicină internă, pediatrie, obstetrică - ginecologie şi chirurgie;

b) spitalul de specialitate este spitalul care asigură asistenţa medicală într-o singură specialitate;

c) spitalul de urgenţă este spitalul care dispune de o structură complexă  de  specialităţi,  dotare  cu  aparatură  medicală corespunzătoare,  personal  specializat,  având  amplasament  şi accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenţă funcţionează obligatoriu “departamentul de urgenţă” care, în funcţie de necesităţi, poate avea şi un serviciu mobil de urgenţă – reanimare şi transport medicalizat;

d) spitalul pentru bolnavi cu afecţiuni cronice este spitalul în care durata de spitalizare este prelungită, datorită specificului patologiei. Bolnavii cu probleme medico-sociale vor fi preluaţi de către aşezămintele de asistenţă socială prevăzute de lege;

e) spitalul judeţean este spitalul general care asigură asistenţa medicală a judeţului;

f) spitalul municipal şi spitalul orăşenesc sunt spitalele care au în componenţă cel puţin cele 4 specialităţi de bază prevăzute la lit.a) şi sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraşelor unui judeţ;

g) spitalul comunal este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistenţa medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi rurale apropiate, având secţii de medicină internă, pediatrie, ginecologie şi obstetrică pentru naşteri normale;

h) spitalul clinic este spitalul care are în componenţă cel puţin 2 clinici în specialităţi diferite, care desfăşoară asistenţă medicală, activitate de învăţământ şi cercetare ştiinţifică medicală şi de educaţie

medicală continuă;

i) spitalul universitar este spitalul organizat în centre universitare medicale, în structura căruia toate secţiile de specialitate sunt clinici universitare;

j) secţiile clinice sunt secţiile de spital în care se desfăşoară activităţi de învăţământ universitar. Clinica universitară are în structura ei una sau mai multe secţii clinice;

k) sanatoriul este unitatea sanitară cu paturi care asigură asistenţa medicală utilizând factori curativi naturali asociaţi cu celelalte procedee, tehnici şi mijloace terapeutice;

l) preventoriul este unitatea sanitară cu paturi care asigură prevenirea şi combaterea tuberculozei la copii şi tineri, precum şi la bolnavii de tuberculoză stabilizaţi clinic şi necontagioşi;

m) centrele de sănătate sunt unităţi sanitare cu sau fără paturi, care asigură asistenţa medicală de specialitate pentru populaţia din mai multe localităţi apropiate, în cel puţin două specialităţi.

Art. 9. – (1) Spitalele clinice şi universitare, institutele, clinicile universitare şi secţiile clinice pot primi statut de centre de excelenţă pentru activităţi medicale de o complexitate deosebită, care dovedesc supracalificare profesională şi produc rezultate la nivelul standardelor internaţionale, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, cu avizul Academiei de Ştiinţe Medicale, prin hotărâre a Guvernului.

(2) Centrele de excelenţă beneficiază de un program special de finanţare şi dotare cu aparatură medicală de înaltă performanţă, program prevăzut distinct în bugetul Ministerului Sănătăţii şi Familiei sau în bugetul ministerelor cu reţea sanitară proprie.

(3) Centrele de excelenţă beneficiază de sume suplimentare alocate prin programele naţionale de sănătate, evidenţiate distinct în bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii sanitare.

Art. 10. – (1) Structura organizatorică a spitalului cuprinde, după caz: secţii, departamente, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice şi administrative, serviciu de asistenţă prespitalicească şi transport urgenţe, structuri de primiri urgenţe şi alte structuri aprobate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

(2) Prin regulamentul de organizare şi funcţionare a spitalului şi fişele posturilor aprobate de conducerea spitalului se stabilesc activităţile,  modul  de  organizare,  funcţionare,  atribuţiile  şi responsabilităţile personalului.

(3) Spitalul judeţean se organizează, după caz, cu următoarele

structuri:

a) departament de urgenţă, o structură de asistenţă medicală

prespitalicească şi transport medicalizat;

b) secţii de specialitate cu un număr minim de paturi, aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei pentru: medicină internă, anestezie şi terapie intensivă, chirurgie generală, traumatologie şi ortopedie, pediatrie, obstetrică-ginecologie şi neonatologie, boli infecţioase, neurologie, ORL şi oftalmologie. Opţional, se pot organiza secţii sau compartimente şi în alte specialităţi;

c) laboratoare cu serviciu de gardă;

d) serviciu central de sterilizare;

e) laborator de anatomie patologică şi prosectură;

f) serviciu de prevenire şi control al infecţiilor nozocomiale;

g) departament de informatică;

h) farmacie;

i) departament tehnico-economico-administrativ;

j) staţie de recoltare şi conservare de sânge şi produse de sânge;

k) serviciu de relaţii cu publicul şi audit intern.

(4) Spitalele pot avea în componenţa lor structuri care acordă

servicii ambulatorii de specialitate. Furnizarea acestor servicii se

negociază şi se contractează în mod distinct cu casele de asigurări de

sănătate.

(5) Serviciile medicale furnizate de ambulatoriul de spital cuprind: consultaţii, investigaţii, stabilirea diagnosticului, tratament medical şi/sau chirurgical, îngrijiri, recuperare, medicamente şi materiale sanitare, orteze şi proteze.

(6) Activităţile organizatorice şi funcţionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate şi supuse controlului Ministerului Sănătăţii şi Familiei, autoritatea centrală în domeniul asistenţei de sănătate publică. Activitatea profesională, precum şi respectarea manoperelor şi a procedurilor medicale sunt supuse reglementărilor în vigoare. Problemele de etică şi deontologie profesională sunt de competenţa, după caz, a Colegiului Medicilor din România, a Colegiului Farmaciştilor din România sau a Ordinului Asistenţilor Medicali din România.

7

Art. 11. – Formele de spitalizare sunt:

a) spitalizare continuă;

b) spitalizare de zi;

c) spitalizare de o zi.

Art. 12. – Spitalele clinice şi universitare pot organiza activitate de cercetare clinică şi/sau fundamentală, sub formă de colective, laboratoare, centre şi/sau institute fără personalitate juridică, în cadrul spitalului. Institutele medicale se pot organiza cu personalitate juridică şi pot fi asimilate spitalelor clinice şi universitare, cu respectarea prevederilor art.8 lit.j), dacă oferă servicii medicale predominant curative în regim de internare cu paturi. Art. 13. – (1) După acordarea autorizaţiei sanitare de funcţionare, spitalele intră în procesul de acreditare, care se efectuează la cererea spitalelor.

(2) Acreditarea garantează faptul că spitalele funcţionează la standardele stabilite potrivit prezentei legi, privind acordarea serviciilor medicale şi conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.

(3) Acreditarea se acordă de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, instituţie autonomă de drept public, cu personalitate juridică, sub controlul Parlamentului, şi conferă spitalului dreptul de a intra în raporturi contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

(4) Comisia are în componenţă 7 membri, desemnaţi astfel:

2 reprezentanţi ai Parlamentului, câte unul de fiecare Cameră,

1 reprezentant din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei,

1 reprezentant din partea Colegiului Medicilor din România,

1 reprezentant din partea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate,

1 reprezentant al Asociaţiei Spitalelor din România şi 1 reprezentant al

Ordinului Asistenţilor Medicali din România. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor sunt numiţi de Parlament, cu avizul comisiilor de sănătate ale celor două Camere, după audierea individuală, pe o perioadă de 4 ani.

(5) Preşedintele comisiei este ales prin vot din rândul membrilor comisiei, cu majoritate simplă.

8

(6) Finanţarea Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se face din fondul de rezervă al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în primul an, şi ulterior, din surse proprii.

(7) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor se elaborează de către aceasta, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, şi se aprobă prin lege, la propunerea celor două comisii de specialitate ale Parlamentului, în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi.

(8) Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor primesc o indemnizaţie lunară în cuantum de 48% din salariul unui secretar de stat.

(9) Constituirea, instruirea şi organizarea corpului de experţi-acreditori, care este format din specialişti care lucrează în sistemul de sănătate, se stabilesc de către Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, în termen de 60 de zile de la publicarea regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.

Art. 14. – Spitalul solicită Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor schimbarea încadrării atunci când s-au modificat condiţiile pe baza cărora a fost acreditat.

Art. 15. – (1) Procedurile, condiţiile de acreditare şi ierarhizare a spitalelor,  standardele  de  calitate  medicală  şi  indicatorii corespunzători se aprobă prin hotărâre a Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor.

(2) Prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi familiei şi al preşedintelui Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor, lista cu unităţile spitaliceşti acreditate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3) Personalul medical care deţine cabinete sau clinici particulare nu va putea ocupa funcţii în conducerea spitalelor publice. Membrii Comisiei Naţionale de Acreditare a Spitalelor nu pot ocupa funcţii în consiliul de administraţie şi în conducerea spitalelor.

Art. 16. – O dată la 5 ani spitalele sunt supuse reacreditării.

Art.17.- În cazul când spitalului îi este retrasă autorizaţia sanitară de funcţionare, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor îi retrage certificatul de acreditare.

9

Art. 18. – (1) La solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi a Casei Naţionale de Asigurări Sociale de Sănătate, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor, prin structurile sale, poate efectua reevaluarea unităţii sanitare respective. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.

(2) Dacă în urma reevaluării se constată că nu mai sunt îndeplinite condiţiile din momentul acreditării, Comisia Naţională de Acreditare a Spitalelor procedează, după caz:

a) acordă un termen pentru remedierea situaţiei;

b) schimbă categoria de acreditare, atunci când constată că deficienţele nu au fost remediate în termenul stabilit ori s-au înregistrat abateri repetate de la normele şi condiţiile avute în vedere la momentul acreditării;

c) propune Ministerului Sănătăţii şi Familiei retragerea autorizaţiei sanitare de funcţionare atunci când se constată abateri grave de la normele sanitare în unităţile spitaliceşti, concomitent cu retragerea acreditării.

Art. 19. – (1) Înfiinţarea sau desfiinţarea spitalelor publice se face prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu avizul consiliului local, respectiv judeţean.

(2) Spitalele private se înfiinţează sau se desfiinţează cu avizul de oportunitate al Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin hotărâre judecătorească.

(3) Reorganizarea, schimbarea de sediu şi denumiri pentru spitalele publice se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, la propunerea conducerii spitalelor.

(4) Reorganizarea, schimbarea de sediu şi denumiri pentru spitalele private se face cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin hotărâre judecătorească.

Art. 20.- (1) În actul de înfiinţare a spitalului public se stabilesc cel puţin următoarele elemente: denumirea, tipul de spital, tipul de finanţare, numărul de paturi şi categoria de servicii medicale spitaliceşti acordate.

(2) Conţinutul actului de înfiinţare pentru spitalul privat se va stabili printr-o lege specială.

10

Art. 21. – Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătăţii, Ministerul Sănătăţii şi Familiei propune anual Planul naţional de paturi , care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 22. – Organele de conducere a spitalelor publice sunt:

a) consiliul de administraţie;

b) comitetul director;

c) directorul general.

Art. 23. – (1) Conducerea executivă a spitalelor publice este constituită din comitetul director şi directorul general.

(2) Directorul general este numit de către consiliul de administraţie, prin concurs.

(3) Din comitetul director fac parte:

a) directorul general adjunct medical;

b) directorul economic;

c) contabilul sef;

d) directorul de îngrijiri.

(4) Membrii comitetului director sunt numiţi de către consiliul de administraţie în urma concursurilor susţinute, pentru o perioadă de 4 ani.

(5) În cadrul spitalului se organizează “consiliul medical “, format din medici şefi de secţie, şefi de departamente, laboratoare sau compartimente.

Art.24 - Comitetul director din spitalele publice are următoarele atribuţii principale:

a) elaborează proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului;

b) analizează şi recomandă măsuri pentru dezvoltarea activităţii spitalului în concordanţă cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;

c) analizează şi propune lista investiţiilor care urmează a se realiza;

d) răspunde de modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi dispune măsuri de îmbunătăţire a activităţii spitalului;

e) conduce operativ întreaga activitate a spitalului.

11

Art. 25. – (1) Consiliul de administraţie este format din 7-9 membri, în funcţie de mărimea spitalului şi complexitatea serviciilor medicale acordate. Preşedintele consiliului de administraţie este ales din rândul membrilor săi, cu majoritate simplă din numărul total.

(2) Membrii consiliului de administraţie sunt :

a) 1 reprezentant al Ministerului Sănătăţii şi Familiei sau al direcţiei de sănătate publică, după caz;

b) 2 reprezentanţi numiţi de consiliul judeţean sau local;

c) 1 reprezentant al finanţelor publice locale;

d) 1 reprezentant al Colegiului medicilor din România ;

e) 1 reprezentant al Ordinului Asistenţilor Medicali din România;

f) directorul general;

g) 2 reprezentanţi ai senatului universitar, pentru spitalele clinice şi universitare.

(3) La şedinţele consiliului de administraţie participă, fără drept de vot, câte un reprezentant al organizaţiilor sindicale şi patronale.

(4) Consiliul de administraţie este condus de către preşedinte.

(5) Atribuţiile principale ale consiliului de administraţie sunt:

a) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului;

b) organizează concurs pentru ocuparea funcţiilor de director general, director general adjunct medical şi celelalte funcţii de director. Preşedintele consiliului de administraţie numeşte în funcţie persoanele care au promovat concursul;

c) analizează şi recomandă măsuri pentru dezvoltarea activităţii spitalului, în concordanţă cu nevoile de servicii medicale ale populaţiei;

d) analizează şi propune lista investiţiilor care urmează a se realiza într-un exerciţiu financiar;

e) analizează modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate prin contracte şi activitatea directorului general şi a comitetului director, dispunând măsuri de îmbunătăţire a activităţii;

f) negociază şi încheie, prin preşedinte şi directorul general, contractele de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurări de sănătate.

(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la solicitarea majorităţii membrilor săi, a preşedintelui sau a directorului general şi ia decizii, cu majoritatea simplă din numărul total al membrilor.

12

(7) Membrii consiliului de administraţie primesc o indemnizaţie de şedinţă, în cuantum de 20% din salariul directorului general, de la Capitolul “Venituri proprii ale spitalului“.

Art. 26. – (1) Pentru spitalele clinice şi universitare, precum şi institutele clinice, candidaţii la funcţia de director general trebuie să fie obligatoriu cadre didactice universitare de predare.

(2) Directorul general trebuie să aibă obligatoriu competenţă în management sanitar şi să încheie contract de administrare, pe un mandat de 4 ani, cu consiliul de administraţie, pe baza criteriilor stabilite de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, cu posibilitatea de a fi reînnoit.

(3) Directorul general este ordonator de credite şi reprezintă spitalul în relaţiile cu terţii.

(4) Directorul general conduce activitatea comitetului director, fiind preşedintele acestuia.

Art. 27. – (1) În spitalele clinice şi universitare, institutele clinice şi spitalele judeţene, comitetul director este constituit din:

a) director general;

b) director general adjunct medical;

c) director economic;

d) director de îngrijiri, de profesiune asistent medical;

e) contabil şef, pentru spitalele cu peste 500 de paturi.

(2) Comitetul director este numit de consiliul de administraţie,

pe baza concursurilor susţinute.

(3) Comitetul director conduce întreaga activitate a spitalului

între şedinţele consiliului de administraţie.

Art. 28. – Modelul contractului de administrare, în cuprinsul căruia sunt prevăzuţi şi indicatorii de performanţă a activităţii, se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu consultarea ministerelor cu reţea sanitară proprie. Nivelul indicatorilor de performanţă a activităţii se stabileşte anual, de către direcţia de sănătate publică teritorială sau de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonarea spitalului.

13

Art.29. – (1) Conducerea spitalelor publice răspunde în faţa direcţiei de sănătate publică şi/sau a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv în faţa ministerului de resort, pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi revin.

(2) Revocarea membrilor comitetului director, şi anume a directorului general, a directorului general adjunct medical, a directorului economic, a contabilului şef sau a directorului de îngrijire, în cazul nerealizării indicatorilor de performanţă a activităţii stabiliţi în contractul de administrare sau în cazul săvârşirii de abuzuri sau abateri se face de către consiliul de administraţie, la propunerea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, a direcţiei judeţene de sănătate publică, în funcţie de subordonare, şi/sau a ministerului de resort.

Art.30. - Secţiile, laboratoarele, departamentele şi serviciile medicale ale spitalului sunt conduse de către un şef de departament, de un şef de secţie, şef de laborator sau şef de serviciu. Aceste funcţii se ocupă prin concurs, organizat în condiţiile legii.

Art. 31. – (1) Spitalul are obligaţia să înregistreze, să stocheze,să prelucreze şi să transmită informaţiile legate de activitatea sa,conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şifamiliei.

(2) Raportările se fac către direcţia de sănătate publică teritorială şi constituie baza de date, la nivel naţional, pentru decizii majore de politică sanitară şi pentru raportările necesare organismelor Uniunii Europene şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

(3) Spitalul are obligaţia să furnizeze caselor de asigurări de sănătate informaţiile medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.

(4) Documentaţia primară, ca sursă a acestor date, va fi păstrată,securizată şi asigurată sub formă de document scris şi electronic,constituind arhiva spitalului, conform reglementărilor legale în vigoare.

Art. 32. – Regulamentele de organizare şi funcţionare a spitalelor, cele de ordine internă, precum şi fişele posturilor cu caracter medico-sanitar elaborate de către conducerea spitalelor vor fi aprobate, după obţinerea avizului favorabil al Colegiului Medicilor din România, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei sau de direcţiile judeţene de sănătate publică, după caz.

Art. 33. – În spitalele publice, funcţiile de şef de departament, şef de secţie, şef de compartiment, şef de laborator ori de farmacist-şef vor putea fi ocupate numai de către medici, farmacişti, biologi, chimişti şi biochimişti, cu o vechime de cel puţin 5 ani în specialitatea respectivă.

Art. 34. – (1) În spitalele clinice şi universitare, activitatea de învăţământ şi cercetare este condusă de şeful clinicii. Acesta este, de drept, cadrul didactic cu cel mai înalt titlu universitar, profesor sau conferenţiar din clinica respectivă. Şeful clinicii nu poate fi cadru didactic consultant.

(2) În cazul în care mai multe cadre didactice îndeplinesc condiţia prevăzută la alin.(1), în aceeaşi clinică universitară, desemnarea şefului clinicii se face de către consiliul facultăţii, se confirmă de senatul universităţii şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Secţiile din aceeaşi clinică universitară sunt conduse de şefii secţiilor şi se subordonează şefului clinicii.

CAPITOLUL III

Finanţarea spitalelor

Art. 35. – Spitalele funcţionează pe principiul autonomiei financiare, pe baza sumelor prevăzute în contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum şi din sume obţinute, în condiţiile legii, de la persoane fizice şi juridice şi îşi elaborează, aprobă şi execută bugetele proprii de venituri şi cheltuieli.

Art. 36. – (1) Separat de veniturile realizate de către spitale din contractele încheiate cu sistemul de asigurări sociale de sănătate, din serviciile medicale oferite contra cost pacienţilor, spitalele publice vor

fi finanţate după cum urmează:

a) de la bugetul de stat şi bugetul Ministerului Sănătăţii şi

Familiei;

b) de la bugetul consiliului judeţean, pentru spitalele judeţene;

c) de la bugetul consiliului local şi al consiliului judeţean, pentru spitalele locale;

d) de la bugetul ministerului de resort, pentru spitalele cu reţea sanitară proprie;

(2) De la bugetul de stat se asigură:

a) desfăşurarea activităţilor cuprinse în programele naţionale de sănătate;

b) dotarea cu echipamente medicale de înaltă performanţă, în condiţiile legii;

c) investiţii legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuţie;

d) expertizarea, transformarea şi consolidarea construcţiilor grav afectate de seisme şi de alte cazuri de forţă majoră;

e) modernizarea, transformarea şi extinderea construcţiilor existente;

f) activităţi specifice unităţilor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie.

(3) Bugetele locale pot participa la finanţarea unor cheltuieli pentru finalizarea construcţiilor noi şi realizarea de lucrări de reparaţii curente şi capitale, precum şi pentru dotarea cu aparatură medicală.

(4) Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

a) donaţii şi sponsorizări;

b) legate;

c) asocieri investiţionale în domenii medicale ori de cercetare

medicală şi farmaceutică;

d) închirierea temporară, fără pierderea totală a folosinţei, a unor spaţii medicale, dotări echipamente sau aparatură medicală către alţifurnizori de servicii medicale;

e) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenţi economici;

f) editarea şi difuzarea unor publicaţii cu caracter medical;

g) servicii medicale, hoteliere sau de altă natură, furnizate la cererea pacienţilor ori a angajatorilor;

h) servicii de asistenţă medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacienţilor;

i) alte surse.

Art.37. – (1) Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări de sănătate reprezintă sursa principală a veniturilor în cadrul bugetului de venituri şi cheltuieli şi se negociază de către consiliul de administraţie cu conducerea casei de asigurări de sănătate, în funcţie de indicatorii stabiliţi în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.

(2) În cazul refuzului uneia dintre părţi de a semna contractul de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ai ministerului de resort, precum şi ai Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate care, în termen de maximum 10 zile, soluţionează divergenţele.

(3) Spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale şi cu casele de asigurări de sănătate private.

(4) Spitalele clinice şi universitare se finanţează prioritar diferenţiat, având în vedere complexitatea serviciilor medicale şi a activităţilor de învăţământ, pe baza normelor elaborate în comun de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.

Art. 38. – (1) Proiectul bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice se elaborează de către conducerea spitalului pe baza normelor metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei, cu consultarea ministerelor şi a instituţiilor cu reţele sanitare proprii.

(2) Bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalelor publice, spitalelor clinice şi universitare, institutelor clinice şi spitalelor judeţene se aprobă şi se supune validării, până la data de 31 decembrie a anului curent, direcţiei judeţene de sănătate publică sau Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare. Pentru partea de cheltuieli care se propune a fi acoperită prin finanţare de la bugetele locale, se va obţine şi avizul consiliului local respectiv.

(3) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial direcţiilor de sănătate publică, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonare.

(4) Execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli se raportează lunar şi trimestrial şi consiliului local şi/sau judeţean, după caz, dacă beneficiază de finanţare din bugetele locale.

(5) Direcţiile de sănătate publică analizează execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli lunare şi trimestriale şi le înaintează Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, după caz. Dacă se constată abateri faţă de indicatorii din contractul de administrare, direcţia de sănătate publică le sesizează şi face propuneri, pe care le supune aprobării conducerii Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Art. 39. – În cazul înregistrării de arierate, se va proceda după

cum urmează:

a) în cazul arieratelor existente la data numirii conducerii spitalelor, acestea vor fi evidenţiate separat şi, odată cu validarea bugetului de venituri şi cheltuieli, se va stabili şi modul de lichidare a acestora;

b) dacă în cursul execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli, în condiţiile plăţilor efectuate conform contractului de furnizare de servicii medicale încheiat se înregistrează creşterea arieratelor, direcţia de sănătate publică sau Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, se vor autosesiza şi, împreună  cu  consiliul  de  administraţie,  vor  lua  măsurile corespunzătoare pentru achitarea acestor arierate;

c) în cazul creşterii arieratelor datorate unor cauze imputabile conducerii spitalelor, direcţia de sănătate publică şi consiliul local sau Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerul de resort, în funcţie de subordonare, va propune consiliului de administraţie a spitalului măsurile de sancţionare prevăzute în contractul de administrare;

d) creşterea arieratelor din motive neimputabile conducerii spitalului se comunică Ministerului Sănătăţii şi Familiei, respectiv ministerului de resort, în funcţie de subordonarea spitalului, lichidarea acestora realizându-se prin suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli.

Art. 40. – (1) Auditul financiar intern se exercită de o structură specializată, organizată în condiţiile legii la nivelul spitalului sau, după caz, de către direcţia de sănătate publică sau de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, respectiv de ministerul de resort.

(2) Controlul asupra activităţii financiare a spitalului public se

face, în condiţiile legii, de către Curtea de Conturi, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, de ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege.

18

Art. 41. – (1) Fondul de dezvoltare a spitalului se constituie din

următoarele surse:

a) amortizarea calculată lunar şi cuprinsă în cheltuielile spitalului;

b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum

şi din cele casate cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare;

c) sponsorizări cu destinaţia "dezvoltare";

d) o cotă de 20% din excedentul bugetului de venituri şi

cheltuieli înregistrat la finele exerciţiului financiar;

e) sume rezultate din închirieri, vânzări sau concesionări.

(2) Fondul de dezvoltare se utilizează pentru procurarea de echipamente şi aparatură medicală şi de laborator necesare desfăşurării activităţii spitalului şi se aprobă odată cu bugetul de venituri şi cheltuieli.

(3) Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele anului se reportează în anul următor, fiind folosit cu aceeaşi destinaţie.

Art. 42. – Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în funcţie de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului–cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul  sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Art. 43. – În cazul unor activităţi medicale pentru care unitatea spitalicească nu are specialişti competenţi în astfel de activităţi sau manopere medicale, se poate încheia un contract privind furnizarea unor astfel de servicii medicale cu un cabinet medical specializat sau cu o altă unitate medicală publică sau privată. Unităţile spitaliceşti pot încheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare funcţionării spitalului.

Art. 44. – Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să încheie contractele de furnizare de servicii medicale cu spitalele pentru anul următor, până la data de 31 decembrie a anului în curs.

19

Art.45. – (1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum şi a celorlalte categorii de personal se stabilesc potrivit legii.

(2) Cadrele didactice care îşi desfăşoară activitatea în unităţile sanitare prevăzute la art.6 şi 7, precum şi unităţile asimilate acestora beneficiază de o indemnizaţie de 50% din drepturile salariale cuvenite funcţiei şi gradului profesional, acordată în plus faţă de retribuţia cuvenită din învăţământ.

CAPITOLUL IV

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art.46. – Ministerul Sănătăţii şi Familiei şi ministerele şi instituţiile cu reţea sanitară proprie vor lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 47. – (1) Imobilele aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează şi devin disponibile, precum şi aparatura medicală pot fi, în condiţiile legii, închiriate, concesionate sau, după caz, vândute unor persoane fizice sau juridice, în scopul organizării şi funcţionării unor spitale private sau pentru alte forme de asistenţă medicală sau socială.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin.(1) spaţiile destinate desfăşurării activităţii de învăţământ superior medical şi farmaceutic uman.

(3) Sumele obţinute din închirierea, concesionarea sau vânzarea imobilelor şi a aparaturii medicale existente constituie venituri ale bugetelor locale şi se vor utiliza în scopul achiziţionării de aparatură

medicală.

Art. 48. – Prevederile prezentei legi se aplică şi spitalelor care aparţin ministerelor cu reţele sanitare proprii.

Art. 49. – Anual, ministrul sănătăţii şi familiei va prezenta Parlamentului situaţia privind:

a) numărul de spitale, pe diferite categorii;

b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;

20

c) gradul de dotare a spitalelor;

d) principalii indicatori de morbiditate şi mortalitate;

e) situaţia acreditării spitalelor publice;

f) zonele şi judeţele ţării în care necesarul de servicii medicale

spitaliceşti nu este acoperit.

Art. 50. – Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage

răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz,

în condiţiile legii, a persoanelor vinovate.

Art. 51. – Dispoziţiile prezentei legi intră în vigoare în termen

de 90 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României,

Partea I.

Art. 52. – La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă

art.25 – 30 din Legea nr.3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei,

publicată în Buletinul Oficial nr.54 din 10 iulie 1978 şi Legea

nr.146/1999 privind organizarea, funcţionarea şi finanţarea spitalelor,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din

3 august 1999, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi

orice alte dispoziţii contrare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12

mai 2003, cu respectarea prevederilor articolului 74 alineatul (2)

din Constituţia României.

p.PREŞEDINTELE SENATULUI

Alexandru Athanasiu

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 20 mai 2003, cu respectarea prevederilor articolului 74 alineatul (2) din Constituţia României.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

Valer Dorneanu

Bucureşti, 18 iunie 2003

Nr. 270